Pietrele la rinichi sau în vezica urinară pot apare la om dar și la câine. Litiaza urinară este deopotrivă dureroasă și periculoasă iar tratamentul lung și costisitor.
Multe lucruri care se spun despre bolile tractului urinar la câine, incluzând cauze și tratament, sunt incomplete, ineficiente sau chiar potențial periculoase pentru sănătatea animalului.
Informațiile de care ar fi nevoie pentru a lua o decizie corectă în ceea ce privește sănătatea prietenului patruped au fost revizuite și organizate pentru o mai bună gestionare.
Termenii
Pietre la vezica urinară, urolitiază sau calculi sunt denumiri folosite pentru a desemna aceiași afecțiune.
Cele mai multe urolitiaze canine se încadrează în funcție de compoziția chimică a pietrei în următoarele categorii:
- struviți
- oxalați de calciu
- urați
- cistină
- fosfați de calciu
- silicați
Mai există, de asemenea, calculi cu compoziție mixtă, cu un miez mineral înconjurat de mici cantități din alte minerale, cel mai adesea un miez de struviți acoperit cu fosfat de calciu. Compoziţia calculului depinde de tipul substanţelor prezente în exces în urină. Poate fi vorba de o singură substanţă chimică sau de compuşi diferiţi dispuşi în mai multe straturi (compoziţia centrului poate fi complet diferită de aceea a straturilor periferice).
Datorită diferitelor compoziții ale acestor pietre se recomandă tratamente diferite și de multe ori acestea diferă esențial de la un caz la altul. Este definitoriu să putem identifica tipul de piatra întâlnit. Fără îndepărtarea pietrei cauzatoare nu este nici o alta metoda pentru a afla cu exactitate. Se poate spune însă, cu probabilitate destul de mare, ce fel de calcul este, bazându-ne pe pH-ul urinii, coroborate cu datele despre vârsta, rasa și sex al câinelui, densitatea pietrei(la analiza radiologică), dacă avem infecție prezentă și dacă avem diferite anomalii ale sângelui.
Un studiu realizat între 1981 și 2007 la universitatea Minnesota,USA a analizat 350803 cazuri de câini care prezentau urolitiază. Repartizat pe rase, procentajul arată frecvența mai mare a urolitiazei la anumite animale:
-metiși 25%
- Schnautzer pitic 12%
- Shi Tzu 9%
- Bichon Frise 7%
-Cocker Spaniol 5%
-Lhasa Apsos 4%.
Restul de 38% cazuri de urolitiază au fost întâlnite la 154 de alte rase.
Studiile veterinare din toată lumea referitoare la milioane de pietre ale aparatului urinar arată mari similitudini cu acest studiu. Cu toate că aceste afecțiuni pot afecta câinii de toate rasele și toate vârstele, categoria cu cel mai mare risc o prezintă femelele de talie mică cu vârstă cuprinsă între 4 și 8 ani, predispuse la apariția de infecții urinare. Cu toate că masculii dezvoltă și ei pietre, boala este mai puțin periculoasă datorită anatomiei lor.
În 1981, 78% dintre toate urolitiazele testate în Centrul Urolitiazei din Minnesota au fost struviții, 5% au fost pietrele de oxalat de calciu, dar în 2006 recurența struviților a căzut la 39% și cea a incidenței pietrelor de oxalați de calciu a crescut la 41%. Cercetatorii care au investigat acest trend nu au descoperit o cauză a acestei schimbări, dar au pus-o pe seama schimbărilor mediului, cum ar fi mâncarea, apa, anatomia sexelor și predispoziția genetică, precum și expunerea la anumite medicamente sau condițiile de trai.
Pietrele la vezica urinară la câini
Când se formează pietrele la vezică, totul începe cu precipitarea mineralelor în urină sub formă de cristale microscopice. Ph-ul bazic al urinei favorizează creșterea calculilor. Cristalele sau corpii străini constituie un centru în jurul căruia ionii din urina suprasaturată formează structuri cristaline microscopice. Dacă aceste cristale se unesc, vor forma mici formațiuni care se pot asemăna cu un grăunte de nisip. Odată ce s-a dezvoltat un astfel de miez, cristalele tind să adere la el și să se conglomereze sub forma unei pietre. Diametrul acestor pietre poate să fie surprinzător de mare, de la un bob de orez până la câțiva cm diametru. Odată cu apariția acestor pietre, eliminarea urinei este îngreunată sau chiar blocată.
Unii câini nu prezintă simptome niciodată și pot fi diagnosticați numai cu ajutorul radiografiei sau la o consultație de rutină odată cu palparea abdomenului.
Simpomele cele mai frecvent întâlnite sunt :
-hematuria (sânge în urină)
-poliurie (urinare freventă)
-disurie (dificultăți în urinare, menținerea poziției de urinare pentru o perioadă îndelungată).
-durere în momentul urinării,
-lingerea organelor genitale,
-sensibilitate mărită la atingerea zonelor genitale
-apatie.
Dacă pietrele sunt suficient de mari pentru a obtura uretra (canalul de eliminare a urinei) boala poate fi fatală.
Toți câinii care au avut odată urolitiază pot recidiva.
Infecțiile urinare care cauzează acumularea cristalelor de struviți pot ridica Ph- ul urinar la 8 sau 8,5. Dacă observati că Ph-ul urinei câinelui dumneavoastra devine din acid, alcalin contactați urgent medicul veterinar.
Struviții la câine
Struviții aparțin categoriei MAP (fosfat amoniaco-magnezian). Cu toate că struviții se dezvoltă în rinichi (nefroliți), majoritatea se regăsesc în vezica urinara. 85% dintre struviți apar la femele și numai 15% la masculi.
Struviții se formează când formațiuni mari de cristale se combină cu infecții urinare cauzate de diverse bacterii.
Fapte sau ficțiuni?
Următoarele fapte sunt crezute de mulți veterinari și clienții lor:
1) Cristalele de struviți din urină reprezintă o boală și necesită tratament
2) Câinii care au predispoziție în formarea de struviți trebuie tinuți la dietă specială, pe toată durata vieții
3) Cel mai important tratament la câine cu o istorie a bolii este o dietă săracă în proteină.
Iată de ce aceste enunțuri sunt greșite :
1. Prezența struviților este regăsită în urină la 44% dintre animalele sănătoase. Potrivit Merck Veterinary Manual ed. 2005 “ struviții sunt observați în mod obișnuit în urina canidelor și felinelor. Cristalele de struviți nu sunt o problemă decât dacă se asociază cu o infecție a tractului urinar. Fără o infecție, cristalele de struviți nu determină formarea de struviți urinari.”
Cercetătorii estimează că 98% din cazurile de apariție de struviți sunt asociate cu o infecție. Dacă se dă greș în tratarea infecției originale și în prevenirea unei recidive, aceasta este cauza cea mai importanta în apariția urolitiazei.
2. Datorită faptului că struviții se formează ca urmare a complicației cu o infecție bacteriană, câinii trebuie monitorizați îndeaproape și tratați ca atare. Nu este necesar o dieta alimentară pe termen lung. Cu toate acestea pe termen scurt o dietă specială poate ajuta la dizolvarea pietrelor.
3. O dietă săracă în proteină poate ajuta la dizolvarea pietrelor, dacă este acompaniată de un tratament cu antibiotic, dar nu este necesară în prevenția formării struviților. În cazul majorității câinilor numai controlul infecțiilor va preveni formarea pietrelor la rinichi și în vezică.
Dieta la câinele cu urolitiază
Mai multe diete alimentare pentru câini sunt prezentate ca elemente obligatorii pentru terapia pietrelor sau pentru cristalele de struviți. Acestea sunt restrictive în proteină, în fosfați, în magneziu, puternic acidifiante și suplimentate cu sare pentru a încuraja consumul de fluide. Oricum aceasta abordare alimentară nu este o soluție de lungă durată și nu va preveni formarea de pietre cauzate cel mai fercvent de infecții urinare. O astfel de dietă este accetabilă numai pe perioade scurte de timp. Datorită faptului că nu sunt complete din punct de vedere nutrițional, sunt nocive dacă sunt utilizate în mod obișnuit pentru mai mult de câteva luni de zile în șir și nu ar trebui niciodată administrate puilor.
Daca aceste pietre nu sunt prezente, nu avem nici un motiv pentru a adminstra o dieta săracă în proteină. Nici un studiu nu arată că o astfel de dieta poate preveni o infecție care ar putea ajuta dezvoltarea unor pietre ale aparatului urinar.
În general beneficiile unei alimentații carnivore depășește cu mult aceste riscuri. În plus câinii care sunt hrăniți cu hrana preparată în casă, din ingrediente proaspete, vor avea parte de mâncare calitativ mai bună și mult mai pe placul lor.
Important este să încurajăm animalul să bea mai multă apă. Cu cât este mai concentrată urina, cu atât este mai probabil ca mineralele să se precipite. Odată cu un aport mărit de apă, care diluează urina, riscul este mult redus.
Importanța uroculturii și a testelor de sensibilitate
Este important de știut că analizele de urină uzuale nu pot întotdeauna să detecteze o infecție a vezicii urinare. Aceste analize pot aparea normale în proporție de 20% din cazuri, chiar și atunci când o infecție urinară este prezentă.
Din această cauză, dacă animalul dumneavoastra prezintă semne ale unei posibile infecții urinare, ar trebui să cereți o urocultură și un test de sensibilitate. Acestea vor verifica diagnosticul (în anumite cazuri problema este alta decit o infecție) și dacă este o infecție vă arată care este cel mai bun antibiotic pentru tratament. Folosind un antibiotic ineficient, nu numai că acest lucru dăuneaza pacientului prin întârzierea tratamentului adecvat, dar contribuie deasemenea și la răspândirea antibiorezistenței (rezistența bacteriilor la antibiotice). Terapia cu antibiotic trebuie continuată pe toată perioada cât pietrele de struviți sunt prezente. Câini predipuși la apariția unei astfel de infecții ar putea avea nevoie de o perioada mai lungă de tratament de 4 până la 6 săptămâni, pentru a eradica infecția complet. O parte dintre animale pot avea nevoie de tratament chirurgical pentru a corecta eventualele defecte ale aparatului urinar. Aceasta boală de obicei se corectează de la sine ca urmare a apariției primului ciclu de călduri.
Prevenirea infecțiilor urinare cu metode la indemana oricui
Pentru a menține sănătos câinele dumneavoastră este important să preveniți apariția infecților tractului urinar.
Apa este cel mai important nutrient în prevenția apariției urolitiazei. Consumul mărit de apa este definitoriu pentru terapia urolitiazei la oameni și la animale. Consumul crescut de apă diluează urina, scade concentrația mineralelor din urină și crește frecvența urinării, aceste lucruri fiind o parte foarte importantă a tratamentului.
Pentru a crește interesul animalului față de aportul de apă de băut, este suficient să aibă apa întotdeuna la discreție și să adaugăm diverse arome care să potențeze gustul. Se poate adauga apă și peste mâncare uscată. Foarte important este să urineze de câteva ori pe zi.
Pietrele se formeaza în urina suprasaturată care se acumulează atunci când animalul se ține pentru o perioada îndelungată. Animalul trebuie să aibă posibilitatea de a ieși afară de cel puțin 2 ori pe zi. Programul de plimbare trebuie respectat zilnic pentru sănătatea animalului.
Monitorizarea Ph- ului urinei câinelui te poate alerta în cazul apariției unei boli a aparatului urinar. Pentru a obține o mostră de testare, vă trebuie numai câteva picături de urină.
Monitorizind Ph-ul urinei câinelui vă veți da seama de apariția oricărei infecții. Mai putin de 7 indica o urina acidă, 7 este o valoare neutră, iar un numar mai mare de 7 indică o alcalinitate a urinei. Cei mai mulți câini au o urină cu valori între 5,5 și 7.
O infecție urinară poate crește Ph-ul până la 8 sau 8,5. Atunci trebuie contactat veterinarul.
Alte măsuri preventive includ adminstrarea de suplimente alimentare pe bază de merișor american (cranberry), probiotice și vitamina C.
Extractul de cranberry prin conținutul de proantocianidine, nu tratează o infecție existentă în mod direct, dar împiedică mecanic E.Colli, bacteria cea mai frecvent întâlnită în infecțiile urinare să adere la mucoasa tractului urinar. Cu alte cuvinte un flux crescut de urină rezultat dintr-un aport mai mare de lichide va îndepărta mecanic bacteriile, înlesnind vindecarea. Suplimentele alimentare cu extracte de afine sub formă de capsulele sau tablete sunt mult mai eficiente decât sucul pentru că sunt mai concentrate.
Probioticele sunt prima linie a organismului în apararea contra infecțiilor. Probioticele sunt folosite în mod obișnuit de un număr tot mai crescut de veterinari pentru o abordare corecta a acestor boli.
Vitamina C acidifică urina și este deseori recomandată la câini pentru că este foarte bine absorbită de organism și este puțin probabil cauzatoare de tulburări gastrointestinale. Sub forma de pudră sau comprimate doza de vitamina este de 500mg de două ori pe zi.
Pietrele de struviți pot face viața animalului dumneavoastra un calvar, dar înțelegând cum apar, cum actionează și luând toate măsurile descrise mai sus veți reduce riscurile și veți putea asigura de o viață sănătoasă animalului de companie.
