Astăzi, Atolul Aldabra, o insulă din Oceanul Indian situată între Madagascar și Tanzania, este un paradis lipsit de prădători pentru peste 100.000 de exemplare de broaște țestoase uriașe. Acest lucru este posibil deoarece au dispărut marinarii și crocodilii mari care le vânau cu mult timp în urmă.
Dennis Hansen, un ecologist al Universității din Zurich, explora atolul de corali, cel de-al doilea atol din lume ca dimensiune, parte a arhipelagului Seychelles, când a descoperit niște fosile care l-au intrigat. Acestea includeau părți ale unei cochilii de țestoasă uriașă cu urme circulare, semn a mușcăturii unui crocodil. În urma acestei descoperiri, el și unul dintre colegii săi, au ajuns la concluzia că, în urmă cu aproximativ 90.000-125.000 de ani, crocodilii, se hrăneau cu țestoasele uriașe ce populau insula Aldabra.
Descoperirea, care a fost publicată în jurnalul "Royal Society Open Science" poate oferi noi perspective asupra trecutului antic al celei mai numeroase specii de broaște țestoase uriașe din lume și asupra amenințărilor pe care aceasta le-a întâmpinat din partea prădătorilor.
Având dimensiuni de peste 1 metru lungime și cântărind 250 de kilograme în medie, broaștele țestoase din Aldabra sunt depășite în mărime doar de "Țestoasele de Galapagos”. Aceasta are o cochilie groasă, cu nuanțe gălbui, care protejează corpul său moale. Are de asemenea, un gât lung și picioare solide.
Dr. Hansen a găsit aproximativ 180 de fosile lângă un iaz aflat pe atolul insulei. Una dintre fosile reprezenta mandibula unui crocodil ce a trăit în acele vremuri, la început, Dr. Hansen crezând că este o coadă lungă de broască țestoasă. Atunci a trimis câteva fosile colegului său, Torsten Scheyer, paleontolog de asemenea la Universitatea din Zurich, pentru o examinare ulterioară mai amănunțită.
"De la bun început a fost destul de clar că acestea erau rămășițe ale unor crocodili, cu dimensiuni mult mai mari decât ceea ce s-a găsit anterior pe atolul insulei", a declarat dr. Scheyer.
Deși au fost găsite pe insulă și fosile de crocodil mai mici, dr. Hansen a sugerat că rămășițele aparțineau unor animale de dimensiuni mult mai mari, în jur de 4 metri lungime. Aceste rămășițe erau mai mari decât crocodilii de astăzi din Africa de Vest, dar nu la fel de mari ca și crocodilii Nilului sau crocodilii de apă sărată.
Dr. Hansen a găsit, de asemenea, un fragment dintr-o fosilă de țestoasă uriașă aparținând acelei părți a cochiliei care ar fi protejat gâtul reptilului. Semnul de mușcătură, spune el, oferă două scenarii posibile pentru ceea ce s-ar fi putut întâmpla.
Primul scenariu este că țestoasa a fost prinsă într-o ambuscadă în timp ce bea apă.
"Poate crocodilul, în clasicul mod de a vâna, a sărit din apă și l-a apucat în singurul loc în care ar putea să-l prindă", a spus dr. Hansen.
Al doilea scenariu este că broasca țestoasă a murit în apropierea iazului, de foame sau accident vascular cerebral datorat mediului arid iar un crocodil aflat în apropiere „a curățat” resturile aflate în descompunere de sub carapace.
Stephanie K. Drumheller-Horton, paleontolog la Universitatea din Tennessee, Knoxville, a declarat că descoperirile au fost susținute si de alte exemple de tipuri de mușcături ale unor crocodili în istoria fosilelor. "Țestoasele uriașe din Aldabra au fost ca niște nuci greu de crăpat, chiar și pentru crocodili, care pot genera forțe musculare incredibil de mari. S-a crezut că ceva atât de mare și de bine blindat poate fi destul de sigur în fața prădătorilor, mai ales pe o insula izolată" a spus dr. Drumheller-Horton. Acest studiu ridică măcar probabilitatea ca aceste broaște țestoase să nu fi fost atât de sigure.
Surse:
1) https://www.nytimes.com/2018/01/23/science/fossils-crocodiles-tortoises.html?rref=collection%2Ftimestopic%2FTurtles%20and%20Tortoises;
2) https://ro.wikipedia.org/wiki/Atolul_Aldabra;
