Afectiuni ale urechii la pisici

Urechile pisicii sunt responsabile de preluarea undelor sonore din aer şi transportarea acestora la creier. Dacă urechea internă nu funcţionează pisica se simte ameţită, iar creierul nu este capabil să determine poziţia corpului. Vă puteți da seama că pisica are o problemă la ureche dacă: îşi scutură capul, îşi freacă sau loveşte urechea cu laba, din ureche curge lichid, o doare atunci când îi atingi capul sau când deschide gura, nu mai aude, nu mai mănâncă, ţine capul înclinat, merge în cerc sau se poticneşte, se înclină, se rostogoleşte, are vărsături.

Infecţia de la nivelul canalului extern al urechii sau otita externă apare mai des la pisicile persane, care sunt mai predisupuse la această afecţiune decât alte pisici.

Otita internă şi medie reprezintă inflamarea urechii interne/medii. Aceasta poate avea drept cauze bacterii, ciuperci, paraziţi, obiecte străine, traumatisme, polipi sau cancer.

Infecţiile urechii medii au loc în paralel cu infecţiile urechii externe şi se pot propaga în interior, ducând la infecţii ale urechii interne. Infecţiile urechii interne pot apărea însă şi din cauza răspândirii unor bacterii prin intermediul circulaţiei sangvine. Studiile arată că peste 50% din otitele externe conduc la infecţii ale urechii medii.

Tratamentule otitei constă în curăţarea urechii şi adminsitrarea de medicamente în funcţie de gravitatea afecţiunii. Dacă otita nu este tratată corespunzător aceasta poate duce la surzire. Dacă rezistă la tratament s-ar putea să fie necesară intervenţia chirurgicală.

Râia auriculara este o afecţiune a urechii care are aceleaşi simptome ca otita. Alte simptome specifice pot fi modificări ale aspectului şi mirosului urechii (cantitate mai mare de cerumen, culoare diferită, aspect sub formă de zaţ de cafea, miros neplăcut). Râia auriculară este cauzată de un parazit minuscul, dar care în cazul unei infectări serioase poate fi observat cu lupa sub forma unor puncte albicioase, care se mişcă pe sufraţa de cerumen din ureche. Toate pisicile, cel puţin o dată suferă de râie auriculară, iar cei mai expuși sunt puii şi pisicile tinere. Râia auriculară poate fi transmisă de la o pisică la alta, parazitul migrând de pe un corp pe altul, dar şi pe diverse părţi ale aceluiaşi corp (gât, partea interioară a picioarelor, la baza şi la vârful cozii). Parazitul se hrăneşte cu cerumul din ureche, iar prezenţa lui acolo, prin iritaţia pe care o provoacă, produce şi mai mult cerum, ceea ce permite înmulţirea lor.

Pentru că pisicile ascund foarte bine orice neplăcere, cel mai bine este să curăţaţi urechile pisicii periodic (o dată la două săptămâni). Astfel veţi observa şi eventuale modificări în ureche. Dacă se întâmplă, duceţi pisica la medicul veterinar fără a o curăţa. El îşi poate da seama cel mai bine dacă este vorba de o afecţiune auriculară.

Dacă aveţi mai multe pisici, atunci ele trebuie tratate în acelaşi timp, deşi s-ar putea ca nu toate să fie bolnave. Însă parazitul se transmite foarte uşor de la una la alta şi, s-ar putea, ca după ce aţi vindecat o pisică, să se îmbolnăvească de la alta care abia a luat parazitul. Râia auriculară nu este considerată o zoonoză adică nu se transmite la om.

Nu există metode de prevenire care să asigure o eficienţă totală împotriva dobândirii bolii, însă măsurile minime de precauţie sunt: deparazitarea externă regulată prin aplicarea de soluţii prescrise de medicul veterinar, menţinerea igienei urechii prin curăţarea regulată a acestora, deparazitarea ambilor parteneri în cazul unei împerecheri planificate.

În cazul în care observaţi că s-a „închis” aproape de tot canalul urechii înseamnă că infecţia nu a fost tratată. În acest caz afecţiunea se poate trata cu medicamente sau, dacă este foarte gravă, prin intervenţie chirurgicală.

Prevenirea infecţiilor se face prin păstrarea curată a urechilor. Verificaţi-le săptămânal, iar dacă observaţi mizerie sau ceară curăţaţi cu un tampon, beţişor de bumbac și o soluție de curățare Vanotic. Deoarece canalul auditiv al pisicii este în formă de “L” nu riscaţi să spargeţi timpanul. Aveţi însă grijă să nu împingeţi în fundul urechii eventuala mizeria atunci când încercaţi să curăţaţi urechea.