Pe măsură ce vara înaintează, nu este nimic mai răcoritor decît o baie la o promenadă într-o zona de agrement cu o suprafață de apă, fie lac sau iaz. În timp ce majoritatea animalelor de companie, și aici ne gandim la câini- pentru că ei sunt cei ce ne acompaniază în plimbări- nu se aleg cu nimic mai mult decât cu o blană umedă după o imersiune în lac, există situații în care apa poate reprezenta un risc pentru sănătatea câinelui și am selectat o listă cu șapte, cele mai frecvent diagnosticate boli, apărute în urma intrării câinilor în apă. Cu cât verile sunt mai calde și umede cu atât climatul nostru se apropie de cel subtropical, iar riscul apariției unor boli severe pînă acum rare, crește în aceiași măsură.
Leptospiroza
Leptospiroza este o boală comună, aparută în urma contactului cu apa, provocată de bacteria Leptospira. Tulpini de Leptospira se găsesc în întreaga lume, dar au o frecvență mai ridicată în zone calde, cu ploi abundente. Bacteriile pot infesta atât oamenii, cât și câinii, dar este mai frecvent întîlnită la câini. Câini cu cel mai ridicat grad de risc sunt cei care înoata în mod obișnuit în apă stătută - iazuri, lacuri, infestarea se face se face prin contact cu apa contaminată cu dejecții(urină) de la un animal bolnav. Leptospiroza se manifestă printr-o mare varietate de simptome, fiind o boală dificil de diagnosticat, deoarece semnele variază foarte mult. Febră, sensibilitate musculară, frisoane, vărsături, modificări ale urinării, icter și insuficiență renală sunt doar câteva dintre semnele observate. Deoarece aceste semne sunt întălnite și în alte boli ale câinilor, istoricul expunerii este adesea principala informație care determină medicul veterinar să suspecteze leptospiroza.
Cazurile suspecte trebuie tratate cu atenție, deoarece câinii pot infecta oamenii. În timp ce boala poate pune viața în pericol dacă nu este tratată, mulți câini răspund bine la tratamentul precoce cu medicație de susținere și antibiotice.
Pitioza
Afecțiunea are un pseudonim precum "cancerul de mlaștină", deci nu poate fi nimic bun. Pitioza este o boală rară, dar severă, apărută pe calea apei, cauzată de un organism asemănător unei ciuperci, numite Pythium insidiosum. Cel mai frecvent apare ca o boală a plantelor, însa pitioza poate, de asemenea, să infesteze animalele - cu rezultate severe.Frecvent întâlnită în climat mai cald, cu multă apă stătută, pitioza este frecvent observată în statele din Golful Mexicului (TX, LA, FL, MS, AL), Asia de Sud-Est și America de Sud. Agentul patogen se atașează de rănile mici aflate pe piele sau în tractul gastro-intestinal și dezvoltă leziuni mari, adesea ulcerate. Dacă începe la nivelul pielii, proprietarii vor observa zone cutanate întinse, roșii, pruriginoase. Dacă are originea în tractusul gastro-intestinal, proprietarii vor observa semne precum vărsături, diaree și scădere în greutate. Boala este diagnosticată cel mai frecvent la Labradori, o rasă cunoscută pentru dragostea lor pentru înot. Deoarece este dificil de diagnosticat, pitioza este adesea nedescoperită până când se află într-o etapă avansată. Agentul patogen este rezistent la multe tratamente, iar tratamentul este chirurgical.
Algele albastre / verzi
Lacurile și iazurile cu apă dulce sunt extrem de atractive pentru un câine iubitor de apă, dar aveți grijă în zonele cu alge dense, albastre-verzi. În condiții de mediu specifice, cel mai adesea în timpul lunilor de vară, bacteriile fotosintetice se pot dezvolta - o stare cunoscută sub numele de înflorire dăunătoare a algei albastre-verzi. Aceste alge pot produce toxine cu efecte grave asupra animalelor de companie și a oamenilor.
Toxinele algelor au o varietate de forme și pot afecta pielea, tractusul gastrointestinal, ficatul și sistemul nervos central. În funcție de tipul de toxină la care este expus animalul de companie, simptomele pot varia de la erupții cutanate, grețuri și vărsături, insuficiență respiratorie, convulsii și deces. Câinii trebuie să evite înotul în lacurile cu alge cu flori vizibile, datorita toxinelor produse de acestea. Orice afecțiune apărută în urma înotului într-un lac cu alge ar trebui imediat raportată medicului veterinar, deoarece moartea poate apărea în cazurile grave.
Giardioza
Unul dintre câțiva paraziți microscopici cunoscuți, care provoaca diaree la câini și la oameni, Giardia lamblia, este un organism pe care mulți proprietari de câini îl cunosc. Animalele infectate elimină oochisturile prin fecale, care sunt rezistente și pot persista mult timp în medii răcoroase și umede, de unde pot apoi să treacă în sursele de apă și să se atașeze de o nouă gazdă.De mult cunoscută ca fiind o cauză a diareei călătorului la om, Giardia cauzează, de asemenea, apariția bruscă a diareei la câini. În timp ce boala apare atât la oameni cât și la câini, totuși aceasta nu este considerată o boală zoologică majoră, deoarece cele mai multe cazuri întâlnite la om sunt transmise de alți oameni și nu sunt în mod normal transmise de la câini la oameni.Deși unii câini pot suferi o deshidratare severă și o pierdere în greutate dacă sunt infectați pentru perioade lungi de timp, majoritatea cazurilor de giardia sunt ușoare. Tratamentul simptomatic și medicamentos pot grabi recuperarea animalului infestat.
Criptosporidioza
Una dintre cele mai grave boli de apă, criptosporidioza este cauzată de parazitul Cryptosporidium. Specii multiple de Cryptosporidium pot fi prezente la diferite specii de animale iar unele pot infesta și omul. Parazitul este protejat în mediul înconjurător de o carcasă exterioară groasă, ceea ce îl face capabil să supraviețuiască în mediul exterior pentru o lungă perioadă de timp și chiar să reziste la dezinfectanții pe baza de clor. Este una dintre cele mai frecvente boli aparute în urma contactului cu apa din zonele de agrement. Câinii sunt infectați prin ingerarea oochisturilor infecțioase aflate în alimentele contaminate sau în apă.Cryptosporidium provoacă diaree apoasă, care poate duce la deshidratare severă. Din fericire pentru câini, majoritatea cazurilor sunt ușoare sau subclinice și rareori pun în pericol viața. Simptomele se rezolvă de obicei în două săptămâni, cu un tratament adecvat.
Schistosomiaza
Proprietarii câinilor din zonele calde subtropicale si tropicale trebuie să aibă grija la un organism suplimentar, care poate infesta câinii care iubesc apa: trematodul Heterobilharzia Americana, un vierme plat, care este agentul cauzal al schistosomiazei canine. Organismul pătrunde în pielea câinelui în timp ce înoată în apă dulce contaminată, apoi migrează prin plămâni în ficat. Adulții produc ouă care pătrund în tractusul gastrointestinal, care se elimină prin fecale și infectează gazdele intermediare, melcii de apă dulce.
Semnele clinice sunt asociate cu inflamația cauzată de ouă și se manifestă, de obicei, prin vărsături, diaree, scădere în greutate și letargie. Ouăle se găsesc în fecale, iar tratamentul poate fi dificil datorită naturii cronice a leziunilor inflamatorii.
Chiar dacă parazitul nu este prezent în corpul uman, acesta se poate infiltra sub piele, provocând o erupție cunoscută sub numele de "mâncărimea înotătorului".
Pseudomonas
Proprietarii câinilor predispuși la infecții ale urechii (în special rasele cu urechi lungi) pot vedea, de obicei, următoarele simptome: agitarea capului, leziuni de grataj la nivelul urechii, capul aplecat. Acestea sunt unele dintre simptomele cele mai frecvente cu care câinii sunt aduși la clinica veterinară. În timp ce otită externă este o boală cu multiple cauze, cum ar fi bacteriile, fungii și alergiile, unul dintre acești agenți patogeni poate fi prezent în apă.
Pseudomonas aeruginosa este cel mai comun organism asociat infecțiilor cronice ale urechilor la câini. Acesta provoacă un exsudat mirositor, purpuriu, purulent și zone tumefiate, dureroase. Pseudomonas se găsește frecvent în bazine și este o cauză obișnuită a infecțiilor auriculare ale înotătorilor.
Pseudomonas se diagnostichează printr-un examen microbiologic (cultură a secreției auriculare), de către medicul veterinar. Dacă infecția este limitată la canalul auditiv extern, aceasta este de obicei tratată topic adecvat. Câinii care prezintă urechile lungi, clăpauge, care păstrează căldura și umezeala, precum și cei care iubesc sa înoate, sunt cei mai predispuși la această afecțiune.
Analizați bine situația
Urmăriți apa în care intră câinele: dacă nu ați înota în ea, probabil că nici animalul dvs. de companie nu ar trebui. Este important să rețineți că bolile grave care rezultă în urma înotului în apele de agrement sunt foarte rare la câini și că un risc mai mare pentru câinii care înoată în piscină sau iaz este înecul. Cu toate acestea, dacă animalul dvs. prezintă semne clinice de boală după înot, nu uitați să menționați expunerea recentă la apă atunci când îl duceți la veterinar.
