Creaturi fascinante, pisicile sunt dotate de natură cu câteva funcții uimitoare printre care un auz deosebit de fin. Iată câteva lucruri pe care nu le știați despre urechile pisicilor și ce pot ele face.
- Urechile pisicilor sunt destul de asemănătoare cu cele ale altor mamifere, organul auzului și al echilibrului fiind alcătuit din urechea externă, urechea medie și urechea internă. Urechea externă este alcătuită din pavilionul urechii (adică partea triunghiulară exterioară pe care o vedeți la nivelul capului) și canalul urechii. Rolul pavilionului urechii este de a capta undele sonore și de a le transmite prin canalul urechii la urechea mijlocie. Pavilionul urechii pisicilor este mobil și se poate întoarce și deplasa independent și cu siguranță ați remarcat cum pisica ciulește urechile, câteodată numai una, chiar și când doarme. Spre deosebire de oameni, care trebuie să întoarcă capul pentru a depista un sunet, pisicile au mai mult control muscular asupra pavilionului urechii lor, pe care pot să o folosească ca pe o antena de satelit rotind-o cu 180 ° pentru a depista sursa sunetului, localizând sunete la o distanță de 5 ori mai mare decât omul. Mărind astfel sensibilitatea auzului cu 15-20%, pisica are posibilitatea de a-și urmări și localiza prada de la distanță, fără să fie detectată.
- Urechea mijlocie conține timpanul și oasele mici, care vibrează ca răspuns la undele sonore și transmit aceste vibrații la urechea interioară. În urechea interioară, celulele senzoriale din organul Corti răspund vibrațiilor prin mișcare și îndoire, și transmit semnale electrice prin nervul auditiv către creier pentru procesare. Pisica poate determina localizarea unui sunet cu acuratețe de sistem GPS în numai 6/100 sec, pentru că are creierul setat pentru a detecta întârzierea de recepție a sunetului si poate sesiza zgomote cu diferențe de ton de 1/10 . Astfel pisica poate utiliza informația despre sunet pentru a determina ce sursa are zgomotul, ce tip de pradă sau ce dușman îl provoacă.
- Urechea interioară conține, de asemenea, sistemul vestibular, care are rolul de echilibru și orientare spațială. Localizarea sa comună și conectivitatea cu părțile senzoriale ale urechii interne favorizeaza trecerea infecțiilor la urechea interioara, putând afecta atât funcția auditivă cât și cea vestibulară. În consecință, o pisică cu o infecție a urechii interioare poate prezenta semne de înclinare a capului sau o curbură a corpului spre partea unde este infectată.
- Majoritatea proprietarilor de pisici vă pot spune că animalul lor de companie are un foarte bun auz. Dar cât de bun este? Pisicile aud frecvențe mai mici și frecvențe mai mari decât câinii și oamenii. Plaja frecvențelor audibile de catre o pisică la limita de jos este de la aproximativ 30hz, apropiată de cea de la om și se întinde pînă la până la 64kHz, respectiv sunete cu 2 octave mai înalte decât aude un om. Comparativ un câine aude sunete cu frecvențe cuprinse între 67hz, până la 45kHz, iar omul între 20hz și 20khz. Acest lucru permite pisicii să audă cel mai ascuțit chițcăit de șoarece sau cel mai slab mieunat al unui pisoi abia născut. Acesta este și motivul pentru care pisicile răspund mai degrabă la chemarea unei voci de femeie sau la cea a unui copil, care sunt în mod normal voci mai înalte.
-Pisicile albe cu ochi albaștri au șanse mai mari de a suferi de surditate congenitală cauzate de anomalii genetice care duc la degenerarea unora dintre părțile senzoriale importante ale urechii. Gena care produce părul și pielea alba face acest lucru prin suprimarea celulelor pigmentare, inclusiv cele din țesutul urechii interne. Dacă aceste celule nu funcționează, țesutul degenerează și celulele senzoriale implicate în auzul mor, ducând la surzenie.
-Unele pisici au patru urechi (sau cel puțin patru urechi externe, cu pavilioane suplimentare în spatele pavilionului auricular normal). Urechile suplimentare sunt rezultatul unei mutații genetice și sunt asociate și altor modificări.
-Canalele urechii la pisici au un mecanism de auto-curățare, și nu au nevoie de ajutor pentru a le menține curate. De fapt, încercarea de a curăța urechile unei pisici poate provoca probleme acestor creaturi sensibile și susceptibile de a dezvolta reacții iritante atunci când le punem substanțe în urechi.
-Pisicile sunt o specie care naște precoce, ceea ce înseamnă că, ceva timp după naștere, puii sunt relativ imobili și nu toate sistemele lor senzoriale lucrează la întregul lor potențial. Pisicile se nasc cu canalele urechii sigilate și sistemele auditive imature. Puii răspund la sunete de îndată ce se deschide canalul urechii și pragul auditiv se îmbunătățește - adică pot auzi sunete - în câteva săptămâni după aceea.
- Temperatura urechii unei pisici vă poate ajuta să aflați dacă animalul este stresat. Reacțiile pisicilor la frică și stres includ creșterea adrenalinei și alte modificări fiziologice care duc la generarea de energie în organism. O parte din acea energie este eliberată sub formă de căldură, mărind temperatura corpului unei pisici în mai multe zone. Oamenii de știință au descoperit că temperatura urechii drepte a unei pisici (dar nu și urechea stângă) este legată de nivelul anumitor hormoni eliberați ca răspuns la stres și ar putea fi un indicator viabil al stresului psihologic.
- Un test audiogramă la o pisică este dificil de efectuat, dar se poate face. Testele comportamentale în care medicii veterinari fac un zgomot și caută răspunsuri au mai multe probleme, nu pot detecta surditatea unilaterală, de exemplu, și nu este neobișnuit ca pisicile să fie stresate și să nu răspundă în timpul testelor din cauza stresului.
Oricum ar fi pisica vă aude de departe când ajungeți acasă și vă va întâmpina cu interes!
